Dialog imaginar

 

obișnuiești să vorbești singur

în timpul plimbării pe țărmul inimii.

vuietul valurilor de întrebări

atenuează vocea din profunzimi.

admiri priveliștea împodobită

cu aștrii asumării unui drum.

ți-ai dori spații infinite

pentru a cuprinde frumusețea.

din centrul celui mai înfocat haos

te aspiră unda nevăzută a chemării, voia

să-ți dea un răspuns. dinaintea ușilor închise,

în orice postură te-ai afla, te rog, fii blând!

azi pare simplu să vezi cheia, dar atunci…

filtre multiple ți-au exfoliat învelișuri.

ești din ce în ce mai simplu,

poverile s-au desprins

una câte una.

o rană sângerândă

visează intens vindecarea.

 

 

 

Un posibil poem cu roci

 

în mine am strâns mormane de roci,

urme adânci ale iubirilor pierdute.

relații trainice risipindu-se

fără să ai timp să înțelegi.

structură neomogenă, pietre.

împreună pulsează lumini difuze.

fluxul se desprinde, apoi nu face nimic

altceva decât să se așeze într-un cotlon.

din fericire, ai părăsit etapa vibrației

joase, așa ți-ar plăcea să crezi.

întâlnirea devine imposibilă,

ungherul rămâne tăinuit.

nu ești pregătit să fii

față în față cu chipul tău întunecat.

nici razele mult prea strălucitoare

nu ești vrednic să le absorbi.

rămâi în așteptare

vei trăi alte întâmplări.

ele îți vor permite să te înalți

curat primind astfel darul cosmic.

 

 

 

Seva viței de vie

 

o casă, o grădină, un petic de pământ

plantat cu viță de vie sunt urme ale trecerii.

în timp, ele se estompează, apoi se pierd din areal.

ca și cum micul univers al familiei și-ar fi luat zborul

odată cu viul celor plecați. parcă nu ar exista decât lucruri

trecătoare. vița de vie încărcată cu struguri freamătă.

cândva, seva ei ți-a pătruns în sânge, infuzie de viață.

oricât de departe te-ai fi aflat și oricât de greu

ți-ar fi fost, simțeai cum te hrănesc

rădăcinile. cum te apără de vântul

potrivnic. din vechile corzi

pe o ramură a aceluiași arbore

renaște, precum o imagine în oglindă,

darul începutului de drum.

l-ai purtat cu tine pretutindeni.

într-o dimineață de toamnă te-ai întors

odată cu răsăritul. nimic din ceea ce este

măreț nu se pierde. era timpul să înțelegi.