DOAMNE, GHEORGHE SFINTE

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce doarme fagul în morminte?

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce balaurul doarme în stihuri mute?

 

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce sulița ți-e înmiresmată în cuvinte?

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce calul îți plânge lângă oseminte?

 

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce pământul pentru tine înflorește?

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce fagul acum înverzește?

 

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce balaurul plânge-n ferestre?

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce sulița-ți atârnă pe creste?

 

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce mantia-ți atârnă de cuvinte?

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce coiful ți-atârnă pe frunte?

 

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce e lumea păgână?

Doamne, Gheorghe Sfinte,

De ce pădurea te îngână?

 

Doamne, Gheorghe Sfinte,

Ajută-mă să scap de moarte,

Doamne, Gheorghe Sfinte,

Trimite lumea rea departe.

 

 

 

 

VOCILE VERII (I)

Le aud șoptindu-mi singurătăți

le caut să le înțeleg,

să le pot lipi de soartă,

Și să-mi rămână semn de carte.

Le simt șoptindu-mi povești povești

ce erau cândva

valoroase.

Tăcerea le-a trimis la mine

Să-mi schimbe emoțiile

în șoapte.

Le arunc în valurile gândului,

Le trimit într-o sticlă,

pe post de bilete către marinari.

Le țintuiesc pe podea,

și le schimb în cuvinte

Care adorm inseparabile

pe luna de pe cerul

Vieții…