SUBÎNȚELESURI

Privesc spre tine de departe, între cer și pământ

unde nu se spun cuvinte, ci doar se aprind din priviri.

Tăcerea dintre noi scrie poezii mai adânci decât

o ploaie caldă care nu cade, dar învăluie.

Ești aici – real, dar visat, atât de aproape,

încât spațiul dintre noi devine respirație.

Și, totuși, nu te chem – există apropieri

care se păstrează mai vii de la distanță.

Cuvintele ne fug de pe buze

ca niște păsări speriate de vânt

Deoarece o privire e mai adevărată

decât orice șoaptă.

Și rămânem

Între priviri, tăceri, dorința de a nu spune nimic

și, totuși, de a spune totul.

Până vom învăța să ne vorbim, vom trăi

din fiecare întâlnire a ochilor noștri.

 

 

 

 

EUTERPE

De-ai fi o coardă de chitară, te-aș îmbrăca în simfonii

Pe portativul dintre inimi, mereu la tine aș veni.

De-ai fi tu marea cea albastră, m-aș îneca de al tău dor

Și aș bea din a ta mână licoarea dulcelui amor.

De-ai străluci, cum numai luna, în negrul cel din veșnicie,

Prin razele-i mărgăritare, deschide o nouă galaxie.

De-ai fi tu Eros, ca pe-o pradă, cu buzele-ți mistuitoare

Ai străpunge a mea ființă cu o dorință arzătoare.

De-ai fi tu marele poet, în nopțile diamantine

Ai scrie pe inima-mi de foc destinele noastre divine.

 

 

 

PE MARGINEA CLIPEI

Am plâns cu tine, dar nu cunoșteam motivul simțirii tale.

Am trimis în Univers o lacrimă de dor, ce s-a făcut furtună peste noapte.

Și a plouat cu stele și cu inimi din care curge începutul

Unei iubiri ce parcă nu mai știe dacă i-a sosit sfârșitul.

Mă strigi, mă rogi, dar în zadar sunt toate, când eu aud doar marea

Ce mă îmbie să îmi înec povara ascultând chemarea

Unui val ce-n depărtare spumegă o promisiune

A unui foc etern, întețit de dorință vorace și pasiune.

Dar, nu fi trist, căci e aievea, povestea noastră, întotdeauna

Ca o fiară, ca o lance, despică sufletul, nebuna!

Și când îți va fi dor de noi, pe bolta rece de April

Să cauți printre zei și nori, iubirea noastră din exil.