Ziua

Matinal prin excepție

Mi-am lipit zâmbetul tău din somn

Pe retina sufletului

Pleoapa-mi stângă păstra încă

Sărutul nopții albastre

Oaspetele sine qua non

Din inimile noastre

Cocoșul ne îndemna la un jogging

Prin ziua nouă

În față pădurea ne îmbia

Prin labirintul potecilor

Către casa de rouă

Ne-am luat de mână

Dintotdeauna busola îndrăgostiților

Iar vântul ne dirija pașii

Printre frunzele zilei în curs

Atunci am înțeles

Ceea ce privirile aveau de spus

Ne-am lipit ziua pe tălpi

Soluția pentru cel mai frumos apus…

 

 

 

 

 

Răsărit

Evident, soarele are un fix,

Răsare zilnic la ore mici,

Așa am consemnat noi, oamenii

Cu picioare de plumb…

Imperturbabil, lunecă a mângâiere

Peste toate culorile lui,

Peste cele nouă tărâmuri,

Iar eu îmi lăcrimez fericirea

Primei raze!

 

 

 

 

 

Cărămizi

Primul nostru sărut

Prima cărămidă pe temelia unui vis

Am alergat fiecare să găsim

Soarele

Sufocați de prea-plinul virgulei dintre noi

Atunci timpul ne-a suspinat

Începutul de poveste

Povestea în care cărămizi se adunau

Jur-împrejurului

Le-am legat cu stropi de iubire

Le-am înălțat cu privirile dintre noi Sus

Tot mai sus

Bastionul îndrăgostiților

Ne-am oprit apoi

Atunci când steaua noastră ne-a mângâiat

Cu poezia vieții în doi

Am oprit una singură

Căpătâiul nostru pentru cândva…