Nonsensul

dintr-un ou de foi boțite

s-a ivit clicos nonsensul

impregnat sub coaja caldă

cu mistere și eresuri

de culori înmiresmate

de sonuri ce te înțeapă

de orbete-arome calpe

și de șoapte-nfricoșate

 

îmbibat îmi e auzul

de sfârâituri de raze

ce străbat până la mine

și-mi clocotesc în timpane

 

gustul meu e amorțit

de usturătorul sunet

al luminii ce sfărâmă

timpul cu-al său glăsuit

de fulger răzleț și iute

o-ndărătnică sforțare

de-a afla noimă în toate

cele noi dar și-n răscoapte

vechi cuvinte figurate

 

văzul mi-e cuprins de-o albă

cataractă-ncețoșată

a șase arome mate

calpe întâmplări de sensuri

care și-au găsit contextul

ce poate să le-ncrusteze

în eterna conștiință

ca povestea să se țese

mirosul se înfioară

de atâta abundență

raza curge despletită

în fasciculi de nuanțe

ce se nasc dintr-o-ntrebare

și răzbat zidiri opace

de probabile-nțelesuri

care fug de-orice tălmaci

 

gura mea șoptește-a spaimă

în inimi cercetătoare

nu scurmați după răspunsuri

după tâlcuri rațiuni

după stări după canoane

după temeri prin genuni

 

totul e interferență

de nuanțe-ntrepătrunse

de simțuri ce contopite

în cuvinte se răsfrâng

până ce transcende sensul

în nonsens-unui eres

 

căci eres pentru ei este

tot ce nu pot să pătrundă

se lovesc de coaja caldă

a razei îmbietoare

de-nțelesuri străvezii

în zadar li-i căutarea

în trecut înțelenită

nu trec dincolo de rază

în culori să se îmbete

căci ei nu știu să sfideze

noul îi nedumerește

curcubeul nu-i convinge

și-un cuvânt nemaiaflat

îi orbește și-i înțeapă

 

nonsensu-i fără-ndoială

un mister un avatar

ce-a sorbit mii de nuanțe

și-acum le regurgitează

spre-a le naște înc-o dată

din oul ce dezghiocat

a lăsat să se ivească

fluturele-necuvânt

cu zboru-i neregulat

 

 

 

 

 

Cuvântul neefemer

foaie rară pană-n dungă

gura mea-i uscată strungă

de sete de un cuvânt

dus de o pală de vânt

peste-o-ntindere de apă

unde stelele se-adapă

prins din zbor de o egretă

cu pliscul ca o muschetă

hăpăită goliciune

ca și ziua de genune

și-nghițit cu note joase

putrede și mlăștinoase

 

cine-mi va salva cuvântul

din gâtlejul ca mormântul

am să-i întocmesc un vers

cu cerneală de neșters

stoarsă din frunză subțire

să poată să se mai mire

din foi de frunze înguste

buze de maluri să-l guste

și să-l scuipe-apoi afară

ca să-l scriu pe-o foaie rară

din hârtie de cinabru

veșted solz de pește labru

 

el se vrea reînviat

din gușă regurgitat

prefăcut într-o făclie

hlamidă cardinalie

peste umerii-unui son

mâine înălțat în ton

și încoronat c-o slovă

uns pe cap cu-n strop de sevă

dintr-o călimară veche

suplă frunză de ureche

la mână-un sceptru să țină

semn ce să i se cuvină

unui logos fără moarte

menit poeme să poarte

pe o ascuțită pană

sub împunsături de geană

și din scânteieri de gând

idei proaspete cosând

 

pân’ cuvântul va fi gata

vom nesocoti și pata

de pe foaia vieții vie

devenită străvezie

când el se va-naripa

atunci se va adăpa

cu un elixir de duh

slăvit în pentateuh

și cu o limbă de foc

gând inspirat să invoc

botezul de-a doua oară

nașterea cea din fecioară

coală albă preacurată

de pată netulburată

rămasă preagrea cu harul

care-a mântuit tâlharul

verb bulgăre prihănit

și-apoi l-a hirotonit

piatră sfântă-n cap de unghi

peniță vârf de triunghi

cu laturi prinse-n treime

son, slovă și adâncime

 

când vorba așa-m vorbit

cuvântul s-au iscălit

iar apoi s-au coborât

în iad de trup ocărât

 

la față s-au preschimbat

pân’ la rai s-au înălțat

cu toți fiii versului

la ceru-nțelesului

unde vor împărăți r

evelându-se-n pustii

celor care scriu și cer

cuvântul neefemer

în care sălășluim

și cu care biruim

ce în noi casa își are

și veghează la altare

 

doar așa rămâne-n minte

și-n simțuri și-n simțăminte

și întrece pe-orice om

 

ieșind din al gurii dom

și din cuget compromis

muribund în trup proscris

făcându-se dreaptă cale

adevăr și vii vocale

preschimbând în credincioase

consoane înecăcioase

iar a doua sa venire

este ca și o nuntire

a sensurilor cu-nțelesul

veghetori poeți și-alesul

cei ce-au petrecut în post

sunt dăruiți cu un rost

cei care l-au căutat

pe sine-au dezmormântat