POVESTE ADEVĂRATĂ

Mama broda râuri de arnici și mărgele pe cămașa cea nouă a tatei.

Tata cioplea privighetori din lemn.

Surorile mai mari

îmi desenau,

cu must din struguri negri,

îngeri pe frunte.

Peștii înotau în Ozana,

fugind de lebede flămânde,

iar eu stam pe mal și aplaudam concertul apei.

 

Câte au rămas ca niște urme în minte,

și câte vor rămâne nespuse,

nu știu,

doar Sfântul Ilie va coase la fel norii

cu ață de lumină…

Numai că mie nu-mi mai ajunge cerul să zbor,

și cuvintele,

să-mi torn în ele iubirea…

Alt neajuns mai mare nu pot gândi cu inima.

 

 

 

 

IUBIRE UNICĂ

Te-ai întrebat vreodată de ce oare

atunci când te iubesc și-n somn mă bucur

ca, primăvara, în grădini, un mugur

de trandafir ce se preface-n floare,

sau când și-nfoaie aripile-un flutur

care încearcă-n prima zi să zboare?

 

Răspunsul, vrei-nu vrei, doar eu îl știu,

ca beduinul drumul în pustiu:

Iubirea-mi pentru tine, ia aminte,

nu-ncape-n miliarde de cuvinte!..

 

 

 

 

RUGĂ DE IUBIRE

De știi că-i vara noastră cea din urmă

în care tot pământul râde-n flori,

sau toamna-n care o să cadă bruma

în noi din cerul cotropit de nori,

 

ia luna, cât pe jumătate-i stinsă,

și-agaț-o în tavan precum un bec,

să văd pe unde calc atunci când plec

din gândul tău cu inima-mi învinsă!

 

 

 

 

DISTIH CERESC

Ca astronomu-n ceruri stinse stele,

te caut azi prin visurile mele.

 

 

 

 

TEAMĂ DE IUBIRE

Ca inima când nu mai are sânge

în ea, așa și cerul astăzi plânge

neștiind nici când și nici pe care căi,

culoarea i-a fugit în ochii tăi.

 

Pe suflet, praf de trup, când nu zâmbești,

fără să vrei, începe-ncet să cadă,

fierbinte precum ultima zăpadă

pe care doar cu gândul o topești.

 

Stă lumea-ngrămădită între noi

ca o idee neluată-n seamă,

dar cât tânji-vom să murim în doi,

să-mi ții un loc în viață fără teamă!

 

 

 

 

CATRENUL OCHILOR

Cum ochii tăi ascund în ei tot cerul,

așa și eu în tine mă pitesc,

și chiar de-o fi să mă înghețe gerul,

ca-un țurțure visez să mă topesc…

 

 

 

 

URME DE IUBIRE

Încearcă să mă chemi și voi veni

călcând cu sufletul pe drum, și-n urmă

de mă vei căuta, mă poți găsi

întreagă, deci apucă-te și scurmă!

 

Vei reuși pe orișicare drum,

mult prea ușor, oricând, să dai de mine,

și, dacă nu voi arde pân-la scrum,

te voi iubi cât viața mă va ține!