Dialog Iosefina Schirger – Petru Ababii

IOSEFINA SCHIRGER

 

  • V-am trimis cartea. Mai e mult de lucrat, mărunțișuri de secretariat, dar merită! E o bijuterie. Rugați-vă să mă țină puterile!
  • Am să citesc
  • Parcă ați fi primit o jucărie, o bomboană, o carte. Așa v-a atras!
  • Viva Iosefina!
  • Viva Petru! Fiindcă pune piatră pe piatră la Pod.
  • Va fi un pod de piatră rară și scumpă.
  • E frumos și „Podul de piatră”, dar e mai comun, uzitat.
  • Să-l vedem construit!
  • Eu îl văd strălucind în soare. Solid, fluid, să urce la nori cu noi. Dacă vreți schimbăm, e cam feminin „de flori” dar așa am simțit.
  • Va fi cum dorești
  • Va fi să-i stea, să ne facă cinste!
  • Ne va face…
  • Noi ca personaje, suntem Lăsăm pe alții să se pronunțe. S-a mai pomenit carte fără acțiune, intrigă, dramă? Cine ar citi-o? Dacă ne va plăcea nouă e tot ce contează. Adică dumneavoastră.
  • Vremea va arăta. Este îndeajuns s-o răsfoim împreună și s-o citim. Tu deja ai citit-o.
  • Orgoliile noastre ar fi mulțumite un timp. Apoi ar alerga să mai scrie una.
  • De ce nu? Numai timpul să ne permită! Timpul nostru…
  • Nu am citit-o, doar am adunat-o de prin ladă ca pe turtița înfuriată.
  • Adunată din scrumul arderii lumânării cu abundență de lumină.
  • Cu dumneavoastră timpul nu înseamnă mai nimic.
  • Proiectul următoarei cărți deja îl am
  • Ia! Uimiți-mă! Până acum am lucrat fără proiect. Doar am făcut cunoștință.
  • Tema pe care mi-ai propus-o: aceea a scrierii unei poezii performante. Toată morfologia procesului.
  • Cum să scrii poezie? De ce, cui, cu cine?
  • Tema este interesantă în general.
  • Mi-amintesc. Totul e să te naști pentru asta, să vrea Doamne Doamne, să arzi în foc. Gata. Am epuizat subiectul.
  • Cam așa
  • Eu mă gândeam doar la cum să ne facem bucurie, plăcere unul altuia, să ajungem a fi fericiți, să doborâm limita, recordul acela, să atingem linia de finiș. Mi se pare un subiect mai demn de luat într-o carte. Fiindcă poeții oricum nu țin cont de nicio indicație, Doamne ferește să o ia pe un drum bătătorit de înaintași! Am avansat cu corectura, dar mereu o iau de la început. Ce îmi place mult e că nu va avea sfârșit, că ce e mai frumos oricând poate apărea, că nu e nimic sistematizat, clasificat, catalogat, opisat, ci… curge, se scrie singură, de la sine. Nici măcar un cuprins nu am din ce face! Și nu îmi pasă de: așa se scrie, așa trebuie, așa e frumos! Iar am bătut câmpii, fiindcă nu ați fost aici, ci lecturând, cu creionul subliniind.
  • Spui că trebuie doar să ne facem bucurie unul altuia, să ajungem să fim fericiți. Iosefina, prin ceea ce facem tocmai aceste deziderate le realizăm, cu și pentru ele colaborăm. Spre aceste recorduri tindem, ele fiind limitele. Ceea ce propun eu nu este să stabilim standarde bătute în cuie, ci doar orientări generale în jurul cărora să se procedeze creativ, dezvoltator, cu noi aplicații inovatoare bineînțeles pentru a le îmbogăți și perfecționa pe cele clasice propuse. Oricum, de niște criterii orientative generale, inevitabil, un începător în poezie trebuie să țină cont, deoarece de aceea se și numește poezie și nu proză. Ai perfectă dreptate: poezia înainte de toate este gândire meditativă liberă, adică zbor metaforic în înălțimi, dar și această gândire liberă și acest zbor au ordinea lor proprie aceea a gândirii libere și a zborului în înălțimi. Despre aceste lucruri doresc să vorbesc în noua aventură. Până la urmă orice descoperire, nouă provocare sau nouă poezie se produc conform ordinii lor. Am citit din Podul de flori. Este bine dar nu foarte bine. Mie de pildă nu mi-a fost ușor întotdeauna să delimitez vorbirea ta de a mea. Aceasta nu este o narațiune povestitoare, ci un dialog, iar dialogul are regulile sale. Claritatea frazei fiecărui interlocutor trebuie asigurată. În acest fel se face lumină, prin delimitarea exactă a frazelor fiecăruia. Pe alocuri, din cauza acestor deficiențe, dialogul seamănă mai mult cu un Așa văd eu lucrurile. Să facem ca el să aibă valoare atât estetică, dar și gnostică. Bine, Iosefina?
  • Forma o voi mai aranja. Dar nu vă sperie? Va mai fi cineva interesat să citească? Spune ceva nou? Ar trebui să fie destul că mie îmi e foarte dragă, lângă celelalte cărți!
  • Orice dialog al oricăror persoane, este deja ceva nou și cel puțin poate stârni
  • Ar fi a 58-a carte a mea publicată!

Cum să nu o iubesc?

  • După curiozitate poate urma și aprecierea, sper pozitivă.
  • Sau desființarea… Dar cui îi pasă? E tot ce îmi doresc să fac.
  • Trebuie doar să ne pese nouă de satisfacția noastră astfel lucrată.
  • Așa facem atunci!
  • Iosefina, dar de fapt cine are puterea să ne desfacă pe noi și pe noi de crezul nostru?
  • Desfacă sau desființeze?
  • Nu-mi place această incertitudine și neîncredere a ta chiar din startul activității în această realizare.
  • Eu am curaj. Mă temeam că demersul nu ar fi chiar ceea ce vă așteptați. Îmi doresc să îl fac să vă placă și nu știu cum.
  • Încearcă! În poezie ai încercat totul și totul ți-a ieșit, ți-a reușit. Înțeleg că este ceva nou.
  • Asta Am încercat, m-am străduit să îmi iasă, să placă. E o răspundere și nu vreau să vă dezamăgesc.
  • Ți-a ieșit de minune, la superlativul cel mai posibil. La urma urmei nu va fi sincopa cea mai mare în care am putea să ne pierdem identitatea.
  • Parcă a fost mai ușor înainte. Acum misiunea e la dublu. E singura sincopă în care m-aș pierde! În sensul de a-ți pierde capul sau a-l întoarce.
  • E la dublu pentru că este responsabilitatea pentru două Și dacă am cădea în ea nu ne va fi urât împreună. Ne vom plânge soarta unul altuia.
  • Sau vom atinge limita propusă: a fi
  • Oricum am întoarce capul, până la urmă tot înainte vom privi.
  • Sigur nu ne va fi urât pe insula noastră, doi Robinsoni!
  • Doi gata să se sacrifice, cel puțin metafizic, unul pentru altul, pentru a salva insula sau a o lua cu Rar așa insule solitare pe Terra!
  • Vor fi două mesaje într-o sticlă. Și nici nu vom cere ajutor! Eu voi scrie doar: „A fost minunat!” Cu A sau Ai… Mă mai gândesc până la final.
  • Singurul ajutor este în această sticlă și se va identifica cu strânsoarea Nu știu, Iosefina. Tu știi cum cunosc eu limba română…
  • Acum cine se îndoiește? O cunoașteți mai bine decât mulți! La perfecție. Limba e și ea un instrument. Ne folosim de ea să plecăm cu Îmi place ideea: vom lua insula cu noi!
  • Se mai întâmplă minuni în această Este lumea imaginațiilor tale poetice.
  • Și nu vom simți strânsoarea sticlei, ci va fi vorba de întreg firmamentul, orizontul văzut prin ea.
  • Concentric asumat de strânsoarea Nu vezi cum slovă cu slovă asumăm conversația? Vezi conversia, convertirea ei în inimile noastre?
  • Văd.
  • Atunci nu numai să vedem, dar și să simțim și să trăim împreună ceea ce vedem, să dăm frâu liber imaginațiilor și viselor! Să ne propulsăm în altă lume una paralelă care nu se va condamna pe sine și nu-i va condamna și se va supăra pe protagoniștii ei!
  • Dar trăim, simțim, ne respirăm, ne îmbătăm „slovă cu slovă” – citat. Cred că imaginația și visul sunt prin natura lor libere, fără limite. Noi doar le accesăm. Lumea lui Robinson Crusoe! Vreau!
  • Fie și a lui, oricum una deosebită! Mai apropiată de teluric…
  • Chiar ați răsfoit Podul de flori? Mai am mult de lucru, ceea ce nu poate fi decât minunat: să ai proiecte!
  • Vei reuși pentru că ești o neobosită.
  • Vom reuși pentru că nu suntem normali, obișnuiți, ci doi grei.
  • Să dea Domnul! Ba suntem total normali, ușori până la imponderabili.
  • Cu capul în nori ar zice unii, până spre imateriali.
  • Zbori ca o rândunică…
  • Zbori ca un .. Să nu vă opriți din scris!
  • Bine, Iosefina. Să dea Domnul ca să nu se excludă unul pe altul!
  • Uite Gura de rai, insula noastră!
  • Galeria de fotografii trimisă este sugestivă, reprezentativă mărturisirii noastre, semnificației importanței Podului de flori, pentru noi. Acest Facebook într-adevăr face minuni!
  • Îți răpește timpul, te plimbă prin lume, desființează noțiunea de distanță, te absoarbe ca o gaură neagră.
  • Iosefina, vreau să scriu un pasaj despre poezie, mai cizelat și mai credibil, în debutul Podului de flori. Bine? Asta așa ca să mai perfecționăm ceea ce se poate perfecționa!
  • Cum credeți e De oriunde vă voi vâna textele, pentru a le topi în carte. În esență, înainte de toate, poezia este plânsul și surâsul meditativ în surdina primordialului metafizic; este muzica sufletelor mari și sensibile suprapuse, aflate în stările lor transcendentale, venită din ipostazele apriorice ale genezei ca Suflet Magna, suportul premonițional al imaginației născătoare de sublim.
  • Știi cum se va numi viitoarea carte? I-am pus titlul Geneza orientativă despre ce este și cum se face poezie.
  • Geneza poeziei?! Îmi Mă sperie. Mor de drag deja după ea! Va fi peste puterile, visele mele, un fel de graniță, limită, absolut. Dar sigur ne vom bucura de drum, așa, ca doi autori legați de un pod peste insula doar a lor.
  • Totul va fi, dar va trebui să mă ajuți. Va avea doi Vom introduce și unele dintre poemele tale. Trebuie într-un fel să purcedem!
  • Alergăm deja într-acolo
  • Vom face din ea o insulă aparte, a noastră.
  • Un O pasăre Phoenix… Din cenușă… Vreau! Vă ajut!
  • Și din flacăra lumânărilor noastre arzând…
  • Dar tot mă tem de ridicol, eșec, de a nu fi la înălțimea așteptărilor dumneavoastră.
  • Ne vom descurca, numai Dumnezeu să ne mai dea sănătate!
  • Doamne Doamne scrie cu E pri- mul autor. Adică suntem trei. Pune umărul la Pod, cât și la Geneză.
  • Tu deja faci parte din carte ca și conținut, ca zen, ca autoare.
  • Îmi pare că se scrie singură.
  • Va fi un proiect și produs
  • Doamne, ajută-ne!
  • Trei treimi! Sună minunat! Pentru că nu se pot separa.
  • Este integrala triadă hristică. Voi începe chiar de astăzi, treptat.
  • Deja nu țin pasul. Alerg după dumneavoastră. M-ați absorbit în proiect. Și parcă era ideea mea! Și parcă ne ajutăm, ne descoperim, ne completăm.
  • Voi scrie după masă, spre seară și voi continua noaptea, când nu mai am somn.
  • Somnul e bun. Limpezește ideile, mintea. Neapărat 8 ore! Așa scrie în Și eu ajunsesem la 4 ore și m-am prăjit, învățat minte. Dar tot nu mă pot opri!
  • Bineînțeles. Mult am scris! Niciodată nu pot dormi 8 Cel mult 4, până când este suportabil.
  • Somnul se reflectă în randament, în puterea de concentrare, în stăpânirea de sine. Suntem doi alchimiști în căutarea fericirii… Fericirea ca sublim, ca limită, ca absolut.
  • Aurul nostru nu va fi Va fi însăși fericirea, ca vârful aisbergului strălucitor la soare.
  • Insula fericirii cu un pod de flori.
  • Care se întinde până în Acolo își varsă ultimele energii gulf streamul.
  • Curentul oceanic suntem
  • Cartea va avea două părți: prima a mea și a doua a ta. Ne rămâne doar să lucrăm.
  • Va fi o carte doar a dumneavoastră cu ce considerați despre poezie și o carte a noastră, ecou la Dar dacă jumătățile (treimile de fapt!) nu se întrepătrund? Eu nu am calificarea necesară de teoretician, critic literar, iar să spun altora cum se scrie, nu aș putea. Nu e de mine! Știu ce pot și ce nu. Dar vă ajut cu plăcere.
  • Iosefina, voi scrie. Nu te îngrijora! Voi trece poemele tale prin indigoul reflecțiilor mele critice. Dacă dorești, scrii și tu ceva esențial. Nu îți impun, doar îți propun. Decizia îți aparține. Ascultă, te rog, această melodie plină de taină! Eu mă topesc după ea.