În ceea ce privește monografiile literare, demersurile critice și hermeneutice actuale abordează, cu preeminență, o focalizare aproape exclusivă asupra operei autorilor, aspectelor biografice fiindu-le consacrate doar capitole introductive sau sumarizări cronologice. Tot mai rare s-au dovedit a fi în ultimii ani monografiile istorico-literare, care păstrează un echilibru structural, de „biografiere” atât a omului, cât și a operei. Evident că în acest caz, metodologia uzitată este mult mai complexă, expiind sfera investigațiilor strict hermeneutice specifice monografiilor interpretative.

Fiind familiarizată cu exigențele realizării unei monografii literare clasice, criticul literar Mihaela I. Rădulescu consacră, pe linie călinesciană, cel de-al doilea studiu monografic din cariera sa literară scriitoarei de origine română, dar de formație orientală, Mira Lupeanu (Mira Lupeanu. Viața și Opera – studiu monografic).

Motivația Mihaelei I. Rădulescu în demersul de cercetare este una intrinsecă, după cum însăși mărturisește, având ca obiectiv fundamental restabilirea valorică a operei Mirei Lupeanu (13 aprilie 1944 – 6 octombrie 2006) în conștiința contemporaneității, motivație „născută din pasiunea pentru valorile literare lăsate pe nedrept în umbră, din cauza unor realități exterioare principiilor valorice ale actului critic” (Rădulescu, 2024, p. 5). De asemenea, studiul monografic realizat de către Mihaela I. Rădulescu vizează actualizarea identității creatoare a unei scriitoare care a promovat, în arealul literar al anilor 1977-2000, o direcție estetică susținută de „autenticitate lirică, emoție conceptualizată și reflexivitate ideatică” (Rădulescu, 2024, p. 5).

Analizând cu minuțiozitate și acribie întregul corpus de opere al Mirei Lupeanu, criticul literar Mihaela I. Rădulescu validează printr-un excurs demonstrativ necesitatea redimensionării valorice a unei poete care se individualizează în spațiul literar românesc, prin stil, tematică și viziune, toate acestea tributare experiențelor autobiografice din Extremul Orient (China, Thailanda, Singapore, Vietnam etc.), precum și personalității sale artistice de o înaltă erudiție. Astfel că, Mihaela I. Rădulescu aduce în atenția opiniei publice, dar și a aparatului critic de specialitate, personalitatea plurivalentă a Mirei Lupeanu ca traducătoare, eseistă, poetă și prozatoare, ce și-a manifestat talentul vizionar și în artele plastice, mai precis în grafică. Aflăm despre aceasta că a tradus și a publicat împreună cu Constantin Lupeanu peste 30 de titluri din literatura antică, clasică și modernă chineză, și tot împreună cu acesta a scris eseistică despre cultura și civilizaţia chineză. „Opera literară a Mirei Lupeanu cuprinde șapte volume de poezie, cărora li se adaugă trei antologii cu selecţii ale poemelor reprezentive, dar și pagini de proză, de o însemnătate aparte, prin viziunea artistică de tip science-fiction. Într-o perioadă relativ scurtă, autoarea a scris mult, creaţia artistică având o tematică polifonică și o stilistică diversificată” (Rădulescu, 2024, p. 7). Descoperind și opinând că Mira Lupeanu este o scriitoare unică, irepetabilă, Mihaela Rădulescu și-a propus să o semnaleze ca atare opiniei publice, argumentat, și a făcut-o cu mijloacele adecvate. Nu doar că a lucrarea se fundamentează pe principiile criticii pozitiviste, însă acolo unde este necesar, autoarea recurge la metodele criticii comparatiste. Astfel că, din perspectiva metodologiei asumate, relația dintre critică și hermeneutică devine imperioasă, modul de abordare a operei literare realizându-se atât din punctul de vedere al hermeneuticii, cât și din perspectiva exegezei.

Observând viziunea originală a Mirei Lupeanu, gustul său estetic rafinat și experiența livrescă remarcabilă, Mihaela I. Rădulescu, prin intermediul studiului său monografic, recompune integral opera acesteia, relevând principalele coordonate de manifestare artistică: de la lirica autenticității, la cea de ordin metafizic, de la lirica pentru copii, la cea de factură portretistică, de la proza de anticipație la eseistică, de la traduceri din literatura chineză la schițe și grafică. Toate aceste coordonate ale actului creator catalizează nuclee imagistice și idei cardinale inconfundabile și nebănuit de interesante. Raportându-se la aceste coordonate, Mihaela I. Rădulescu structurează în cadrul studiului său întreaga operă artistică a Mirei Lupeanu. Ca monografistă, Mihaela I. Rădulescu a optat pentru o structură triptică a lucrării (viața, opera artistică, opera eseistică și traducerile), pentru concizie și claritate. Aceleași trăsături le regăsim și în denominația capitolelor, care ni se ilustrează ca fiind lipsită de impurități stilistice, metaforizante. Apetența pentru claritatea arhitectonică la nivelul corpusului textual este dublată de demersul explorativ-interpretativ care oferă lectorului atât o informaţie perfect edificatoare, cât și o judecată estetică plauzibil argumentată. Sondarea aspectelor biografice este redată în dimensiuni mai reduse decât hermeneutica operei, cel mai probabil din lipsa documentelor de arhivă, dat fiind faptul că Mira Lupeanu, căsătorindu-se cu renumitul sinolog Constantin Lupeanu, a părăsit țara alături de acesta în anul 1968, relocându-se în China. Astfel că, devenirea și maturizarea sa artistică, dar și profesională s-au petrecut prin joncțiunea dintre două culturi distincte, organic asimilate: cea occidentală și cea orientală. De aici și singularitatea viziunii sale artistice, dar și precara aderență prin sincronie la mediul artistic din spațiul românesc, fapt ce a provocat ca opera Mirei Lupeanu să nu fie receptată la adevărata sa valoare. Reconstituind arborele genealogic al Mirei Lupeanu, Mihaela I. Rădulescu oferă informații exacte, autentice, captivante, uneori cu formulări personale, expresive, realizând pe alocuri conexiuni silogistice. Prin urmare, capitolul biografic procură o lectură atractivă, delectantă estetic, atât prin compoziția sa, cât și prin stil, reflectând, în accepție călinesciană – o sinteză epică.

Ordonarea episoadelor biografice sunt realizate într-o manieră didactică, iar nararea îmbină relatarea simplă, limpede, edificatoare, cu parafrazarea abilă și mărturii memorabile, însoțite aproape întotdeauna de o remarcă personală. Mânuind excelent limbajul de specialitate, stilul Mihaelei I. Rădulescu este unul nobil, care evită platitudinea, artifici- alul, robust la nivel de sens, semnificație și totuși fără a fi strident literaturizant, diletant eseistic sau pedant academic. Același stil îl regăsim și în capitolele următoare, însă aug- mentat de ascuțimea și finețea analizei critice, de profunzimea și pluriperspectivismul interpretărilor, de suplețea corelațiilor interdisciplinare la nivel de simbol și semnificație. Frazarea amplă, articulată, uneori percutantă, dar și spirituală pe alocuri, reflectă faptul că Mihaela I. Rădulescu este un critic literar care a decelat din datul actului critic, în genere, o mitologie personală, pe care o poate manipula, arbitrar, dar care rămâne just ancorată în realitatea operei analizate. Cercetătoarea inventariază complet scrierile Mirei Lupeanu și operează toate diferențele și particularitățile ce se impun fiecărei secțiuni în parte, în oglinda teoriei literaturii și a amprentărilor interdisciplinare și transdisciplinare. Libertarea pe care și-o arogă în scriitură, în manipularea conceptelor de specialitate, dibăcia cu care clădește explicații critice complexe și profunde, folosind metode artistice adecvate, conferă studiului monografic dedicat Mirei Lupeanu caracteristile unei opera aperta, care să înlesnească drumul spre reconfigurarea unui episod de istorie literară, printr-o altă grilă de lectură.

Așadar, studiul monografic al Mihaelei I. Rădulescu recontextualizează procesul de receptare în arealul literar autohton a operei Mirei Lupeanu, din perspectiva plurivalenței artistice a identității acesteia, în oglinda transmodernității. Însă, nu s-a oprit aici! Fiind conștientă de amplitudinea ipostazelor creatoare singulare ale Mirei Lupeanu, monografista își arogă și rolul de antologistă, reunind sub titlul Din Halima, o seară poeme referențiale ale autoarei, din toate cele șapte volume, pe care a considerat că se clădește edificiul identitar al eului artistic și care surprind latura distinctivă a liricii Mirei Lupeanu. Așadar, recurgând la o critică pozitivistă, deschisă, centrată pe învederarea origina- lității și expresivității ideatice, atât în monografie, cât și în studiul prefațator al antologiei, Mihaela I. Rădulescu deschide calea către noi exerciții hermeneutice și alte semnificații care așteaptă să i se adauge operei femeii din „Orientul plin de colivii și rodii” – Mira Lupeanu.

SURSE BIBLIOGRAFICE:

  1. RĂDULESCU , Mihaela (coord.), Din Halima, o seară/ Mira Lupeanu, București, Editura RAWEX COMS SRL, 2024.
  2. RĂDULESCU I., Mihaela, Mira Lupeanu. Viața și opera – studiu monografic, București, Editura RAWEX COMS SRL, 2024.