Zborul

 

M-am trezit șchiopătând…

Respiram sacadat, neștiind de unde vine durerea…

Mă priveam în oglindă și vedeam că-s întreagă.

Numai sufletul meu se simțea fără vlagă.

Încercam să pășesc.

Învățasem să merg în picioare demult…

Însă zborul…,

în zborul acela printre zări și dorințe,

printre roiuri de fluturi

ce-i simțeam răscolind pe sub piele,

mă ținuseși de mână…

 

Ajunsesem pe creste ancorate în cer

și privisem de acolo

înspre lumea ce stătea doar cu ochii pe ceas,

târșâind,

câte un zâmbet firav, de pe umăr pe altul.

Învățasem cu greu echilibrul

dintre mai multe cuvinte…

Libertate și zbor.

A iubi și a rămâne.

A trăi și a fi.

A iubi și a păstra.

A ierta și a șterge…

Le puneam în balanță și observam

fiecare zecime de sunet ce făcea diferența,

sub privirile tale.

Erai aripa dreaptă a mea – siguranță și sprijin.

Dar acum șchiopătam…

Mă durea depărtarea de tine.

Mă privesc în oglindă și întreagă mă văd.

Numai sufletul meu te rostește, te strigă…

Vino, iar, să zburăm, Fericire!

 

 

 

 

Iluzie

 

M-am trezit într-un nor, ancorată de cer

și-mi doream ca să fug cu câțiva stropi, pe pământ,

să te strig, să apari… sus, pe trepte, desculț,

să mă simți cum te ating și alunec, șoptind…

 

A trecut înc-o zi și prin ploaie am căzut

în silabe de dor, picurând dintre nori…

Întindeai câte o mână, neștiind că mi-e frig

și degeaba-ți șopteam…, te ștergeai surâzând.

 

Mai apoi m-am trezit pe o frunză de nuc

și-mi doream să înfloresc, să mă vezi într-o zi,

să alergi pe înserat, pe sub crengi să te-așezi

și să stăm la povești, îmbătați de parfum.

 

Spre apus au trecut zile întregi alergând,

îmbrăcate frumos, zâmbitoare sau nu

și au șters rând pe rând, câte o creangă, un pom

și în ruguri ardeam, rătăcind prin amurg.

 

Mă trezeam uneori chiar pe pleoape, zâmbind…

Eram visul frumos ce pe vârfuri mergeam.

Te-ai trezit într-un timp și atunci am sărit…

Mă gândeam că mă prinzi și-ai să vrei să mă ai…

 

Nici nu știu dacă vreau să îți spun că sunt om

și cutreier pământul sau pășesc printre nori…

Când mai cerne mărunt, ieși prin ploaie, un pic

să mă simți pe obraz, să mă vezi înflorind…