FILOSOFIA TIMPULUI
(II)
Primăvară, vară, toamnă, iarnă
E cald, e foarte cald, e frig
E foarte frig… sunt gerul alb
Ca fulgii de nea, fulgii de nea
Mă încălzesc și mă pierd
Prin amintiri care nu există
Și iarăși tac, și iar te pierd
Merg, îngheț, mă dezgheț,
Și iar îngheț, și merg, și mă dezgheț.
Iarnă, toamnă, vară, primăvară
E foarte frig, e frig, e foarte cald,
E cald… sunt soarele ce arde
Și se dezmiardă, și iar îngheață
E noapte, e zi, e trecut, e prezent
E viitor… și iar mor, și iar înviu
Mă pierd, mă regăsesc, și iar mă pierd
Apoi mă regăsesc, și timpul scade
Și apoi iar crește, și din nou se întâmplă.
Vară, iarnă, toamnă, primăvară
E foarte cald, e foarte frig, e frig
E cald… sunt raza de soare ce plânge
Mă adie vântul, mă împrăștie prin lume
Și iar sunt trecutul, și prezentul
Și viitorul… iar e timp pierdut
Iar sunt singura ta speranță
Și iarăși o iau de la capăt; și mă dezgheț
Și îngheț… și mă pierd printre nori.
Și mă dezgheț, și apoi devin o ruină…
FILOSOFIA TIMPULUI
(III)
Copil, adult, bătrân
Eu sunt prezentul, dar și viitorul
La perfectul simplu, sunt trecut, și apoi
Mort. Mă descompun în multe oase
Trec prin ale timpului vechi ruine
Când copiii deveneau adulți, iar adulții
Deveneau copii, iar acei copii,
Deveneau bătrâni.
Este trecutul, este prezentul, și apoi
Viitorul. Dar eu doar veghez peste ei.
Bătrân, adult, copil
Trecut, prezent, viitor
Doar într-o singură amintire
Îngenunchez doborât de tot felul
De întâmplări la timpul trecut
Mă agit, mă schimb, mă descompun
Doar în oase, și în fum.
Apoi eu devin trecutul, eu devin prezentul
Iar tu, copile, devii viitorul
Ce-mi va duce mai departe
Trecutul.
Adult, bătrân, copil
Și iar mă pierd în șirul întâmplărilor
Apoi mă transform în nisipul din clepsidră
Și curg prin mâinile fragede ale unui copil
Eu am fost prezentul, eu am fost trecutul
Iar acum sunt doar viitorul
Care îți citește în cartea destinului
Care-ți este menit să te schimbe
În prezent, apoi în trecut, după care în viitor
Și apoi în pământ, și în final
În suflet.
Comentarii recente