PICTOR

 

Sufletele se rostogolesc

Pe nepregătite

 

Goliciunea se rușinează

Întâmplările vin fără martori

 

Ziariștii scriu despre fericire

 

Nimeni nu mă cunoaște

Pictorul albit pare desprins

Dintr-un ziar

 

Parfumul uitării miroase

A rânced

 

Sunt derutată

Nu mai citesc

Știrile despre război

 

Toate îmi par la fel

Viața a rămas invalidă

 

Urmele pantofilor tăi

Sunt invizibile

Chiar și pe zăpadă

 

 

 

 

VERS

Nimic nou

În prima noapte de primăvară

Deschid fereastra

 

Un singur vers

Ajunge să lumineze

O carte întreagă

 

Copacul din tablou

Nu înseamnă pădure

 

Pe fântână

Nu scrie numele celui

Ce a săpat-o cândva

 

A rămas pe cer jumătate de lună

Și un soare care împarte cărți de joc

Norocoșilor amatori de chintă spartă

 

În fiecare vineri beau apă din cana de

lut Și joc popa-prostu la două mâini

Imposibil să pierd din ochi fericirea

De a mă fi născut

La timpul potrivit

 

În rest mai nimic…

 

 

 

 

 

NUNTA

Fluturi de noapte se izbesc

De cearșaful pus la uscat

 

Un copil țipă după ajutor

 

Văduva coase cămașa altui bărbat

 

Număr picăturile de ploaie

În întuneric, înainte să adorm

Deschid singura scrisoare

De dragoste

Fără dată și fără semnătură

 

Singură printre ecouri

Îmi desfac părul

E ultima probă

Pentru nunta viitoare

 

Noaptea îmi fac ordine

În gânduri

 

 

 

 

SINCERITATE

 

Sinceritatea ta se termină

Odată cu mine

 

Ca viața spânzuraților

Din Turnul Londrei

 

Doar sufletele atârnă

Fără să ceară voie cuiva avizat

 

Sentințele sunt definitive

Vina este relativă

Triunghiul este imperfect

 

Neputința este un blestem

Și nici acum nu m-am obișnuit

Să-ți văd tristețea

 

Obișnuința este mai grea decât dragostea

 

Nu ți-am fost mireasă

Niciodată

 

Locuiesc la altă adresă

 

 

 

 

RESPONSABILĂ

 

Cărările pe care umblu noaptea

Sunt neumblate

 

Aprind lumânări

Uneori ezit în timp ce mă dezbrac

 

Regretele nu-și au rostul

Târziul e prea târziu

Nu mă judeca…

Sunt responsabilă

 

Zilele au identitatea lor

 

Nopțile se repetă

Ca într-un vis

La îndemâna

Altcuiva

 

Am apus dintr-o întâmplare

 

Nu-mi mai povesti despre mâine

Păcatele fac parte din firesc

 

Nu mai știu să număr

 

Sunt o femeie

Normală

 

 

 

POARTA INOCENȚEI

Citesc cartea lui Galileo

Adevărurile nu se contrazic

Dalila râde

Gondolierul poartă noaptea

 

Cimitirul din preajmă

Ar muri

Până la adânci bătrâneți

 

Caut fitile

Cetatea e la locul ei

Aprind lumânări

De la soare