Traducere din engleză în română: F. L. Dalian

 

Lacrimile cerului

 

Ruinat și frânt

Pământul Palestinei

Zi și noapte

Sub bombe.

Sângele curge ca un râu,

Viața otrăvită a oamenilor,

Copii murind, bătrâni,

Tați murind, la fel mame și fii.

Familiile sunt distruse,

Casele, zidurile sunt sfărâmate,

Natura este îngrozită,

Dar lumea este tăcută,

Omenirea tace și ea, T

ace însuși Dumnezeu.

 

Poate plânge doar cerul

De-atâta răutate din oameni,

Făcând o reclamație împotriva acestora,

Ori poate furios pe tăcerile lor.

Poate doar cerul mai plânge,

Într-o stare profundă de șoc,

Șoptindu-i Pământului,

Transformând lacrimile în ploaie.

Poate plânge doar cerul

Nefiind în stare să înțeleagă,

În ciuda gândurilor fără sfârșit:

De ce se omoară atât de sângeros

Frați care s-au născut în același singur pământ?

 

 

 

 

 

Scrisoare către Marquez

Profesore,

Mă rog pentru patria ta!

Acum domnește haosul, tulburarea,

Vărsarea de sânge.

Pacea e amenințată,

Drepturile omului – spulberate,

Justiția – dispărută.

Macondo al tău lăcrimează.

Acolo erai în siguranță,

Trăind în trecut cu bruneta Mercedes.

Acolo ai scris despre fabuloasa familie Buendia

Și l-ai descris pe formidabilul Patriarh.

Macondo al tău lăcrimează,

Unde ai respirat aer curat,

Deschizând fereastra în zorii dimineților,

Așteptând soarele la pervazul ferestrei,

Cu ceașca de cafea în mâini.

Macondo al tău plânge, Maestre,

Acolo unde ai cântat o serenadă,

Cu zâmbetul fericit pe buze,

Ai dansat tangoul interpretat fără oprire,

Cu un pahar de tequila amară,

Purtând o pălărie mare, de marcă.

 

 

 

 

Mormântul lui Cortazar

Cenușa marelui se odihnește aici,

În cimitirul Parisului zadarnic.

Printre străini, un mormânt singuratic,

De parcă s-ar uita cu tristețe la orizont.

De aici e imposibil să vezi bine

Pământul Argentinei,

Patria natală, locul copilăriei, al adolescenței.

Nu, nu-l poți vedea,

Nu-l poți vedea deloc, mormânt dureros,

E la fel de clar ca doi și cu doi fac patru.

Dar un mormânt încăpățânat

Nu vrea să accepte asta

Și pretinde capricios

pre noii gri,

Unui copac pe jumătate gol,

Că dincolo de orizont strălucește

Zâmbetul radiant al patriei.