Interviu despre poezie cu Alina Elena Cojan

  • Ce v-a inspirat să coordonați atelierul „Bucurie prin cuvânt – ziua poeziei în Râmnicu Vâlcea”?

”Fii sTare și înmulțește bucuria-prin-cuvânt!”. Aceasta este și rămâne motivația mea în această lucrare. Acesta este îndemnul meu către tine, acum: „Fii sTare și înmulțește bucuria-prin-cuvânt!”. Cât despre inspirație, aceasta ești tu în clipe în care scriu aceste rânduri…Inspirația mea se naște din conexiune și cuvânt. Astfel, se face că într-o zi neîntâmplătoare de septembrie, a unui Târg de toamnă, în Brașov mi-a fost dat să cunosc străjeri șarmanți ai valorilor vâlcene. În preajma lor, cuvântul împărtășit a deschis inimi și mai apoi ceea ce a devenit, ulterior, filă din cartea nevăzută a orașului: Ziua Poeziei în Râmnicu Vâlcea. Adresez recunoștința mea adâncă și pe această cale!

  • Cum ați simțit energia elevilor în timpul procesului de creație colectivă?

PoVestea spune că, într-o altă zi-surată, la o lună distanță, bolta Bibliotecii Județene ”Sf. Antim Ivireanul”, s-a crăpat! Iar eu, cu uluire, m-am trezit martora unei experiențe nemaipovestită până acum! Un cer s-a coborât, dintre cele multe și nedespărțite! S-au îndurat, l-au ales și l-au strecurat prin portalul vitraliului atotstăpânitor.Ce mirare că eram chiar eu acolo să îl întâmpin! Cumva, ne-am recunoscut…și i-am dat voie să-mi fie, Cer. Cu azurit sculptat în odăile inimii… Și-am fost una. Vrei să-ți spun un secret? Din ziua aceea de octombrie, bolta bibliotecii are o fisură… pe unde se mai coboară câte un cer. Shhh, să nu-i spuneți domnului Dican, maestrul creator, nu vreau să-l întristăm! De fapt, mai bine să-i spunem… ceva îmi șoptește că un cer anume abia așteaptă să i se ofere chiar acolo, pe loc. Ce bine că are pe unde să se strecoare el, cerul…Și dacă încă stai la dialog cu îndoiala, știi ce? Mai bine du-te și tu, vezi cum se simte. Foarte important: ia o carte cu poezii, deschide-o și citește-o sub boltă. Ea, poezia este cheia care îți coboară cerul. Hai, cu sTare…

  • Credeți că poezia are un rol educativ în formarea tinerilor?

Cred și mărturisesc că poezia, dimpreună cu filosofia, credința și justiția – așa cum celebrul Raffaelo zugrăvea încă din sec. al XV-lea, sunt muze de-a pururi și reprezintă căi de formare autentice pentru tinerii timpurilor.

  • Aveți un poet preferat sau un vers care vă definește?

Când ”trebuie” să fac o selecție în această privință, doare…Să-i las nenumiți, neROSTiți, pe cei mulți și aleși. Doar-e, doar e un prilej și o pecetlui-re,așadar, fie…„Sunt un om viu.(…) Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt.” (Nichita Stănescu)

  • Scrieți poezie? Dacă da, ce teme vă sunt cele mai dragi?

Poezia mă scrie pe mine. Eu, doar mă zbor prin ea. cuVânt filosofic, cuVânt spiritual sau cuVânt alegoric. Cârmă îmi e vântul blând. Pesemne că are de-a face tot cu un cer, un altul, dar neapărat dintre cele multe și nedespărțite.

  • Cum ați ales structura atelierului și ce v-ați dorit să le transmiteți participanților? structura. Da, ludicul mă caracterizează, sunt un om viu…

Cu alte cuvinte, am căutat să fie:  un „truc” de tip „s” la fiecare tură.bRăspund astfel tocmai pentru că vreau să sprijin decodarea Atelierului experiențial. Fiecare etapă („tură”) din întâlnire odihnește un element captivant care trezește starea (de tip „s”= sTare). Ce înseamnă element captivant? O poveste, un studiu împărtășit, o glumă, un joc interactiv. Pârghia este de fiecare dată, aceeași: puterea. Atribuită cu grijă, respect și prețuire celor 2 izvoare: #împreună și #cuvântul. Acestea două sunt întrețesute de stare. Frumusețea este că funcționează, în pace, în ambele sensuri: fie pleci cu starea în minte prin cele două resurse, fie intri în scăldătoarea celor două și dobândești sTarea. Cred că e o mare taină aici, cu siguranță un alt cer…, știi tu cu ce chip…

  • Ce v-a emoționat cel mai mult în timpul evenimentului?

Momentul în care cei prezenți au ridicat volumele cu versuri în aer! Mai aproape de cer-shhh, ei nu știau încă despre faptul că erau cocreatori celEȘTI. Mai apoi, când bolta s-a crăpat și s-a strecurat cerul. Practic, experiența scrierii de poezie colectivă, cu ambele generații prezente. Desigur, minutele în care s-au citit poezii aleatoriu! – capsule de recunoștință în timp. Semnificație au avut și versurile alese de fiecare și aduse tot într-o formă de maximizare a puterii lui #împreună. Nu știu cum se face că, rememorând, simt iar, tiptil-tiptil, că se apropie un cer. Mă opresc, vreau să îl întâmpin.

  • Cum vedeți viitorul poeziei în rândul generației tinere?

VIItor. (prin) Oameni vii. Poezia, în special poezia citită cu voce tare, facilitează viul din noi. Da, foarte tare cred în însămânțarea acestei virtuți – a devenirii prin cuvânt, în formă orală. De la om la om. Buze împreunate în zămislirea cuvântului. Și mai apoi în taina ROSTirii lui. Hai să fim măcar doi adunați în numele poeziei împărtășite cu glas tare. Și mă refer aici la a citi amândoi aceeași poezie – să se audă și să ajungă până la urechile ascunse ale inimii! Tu un vers, eu altul, iar tu, iar eu, un noi…Un nou. Nou cer, asta am dobândi. Mai mult decât atât, știi la ce vom da născare de aici, din această sTare? La poezie scrisă…tu un cuvânt, eu un cuvânt, un vers, un timp, un noi…Noi ceruri.

Dacă noi, cei „mari”, ne aplecăm cu autenticitate și respect față de cuvânt și generația tânără, cred și mărturisesc că biruința e de partea tuturor. Dacă noi, cei mari, ne recunoaștem și adresăm prin aceleași resurse pe #împreună și #cuvânt/*bucurie prin cuvânt! Lumina nu poate fi ținută sub obroc. Hai cu mine, acum! Hai să deVenim ceea ce suntem și să fim ceea ce deVenim. Și multe ni se vor adăuga pe deasupra. Nouă și tinerilor din preajma noastră. Și da! Chiar și ea sau mai ales ea, poeZIa, se va odihni în cununa lui valorilor.

  • Ce înseamnă pentru dumneavoastră „bucuria prin cuvânt”?

BUCURI(e) prin cuVânt. Să fiu vrednică și să manifest acel viu care poARTĂ mesajul înscris în orice ființă: bucurați-vă (pururea)! Pentru mine, atenția la cuvânt este o alegere personală și personalizată. Prin suflu, structură, tonalitate, limbaj corporal, cuvântul mă înalță și coboară cer după cer, până la cerul inimii. Acolo își găsește tihna până când, întremat, se zboară iar prin lume. BUCURIE prin cuvânt înseamnă o maniEră prin care îți onorez prezența, prin alegerea acelor cuvinte care înnobilează, transcend, inspiră. Bucurie prin cuvânt este darul meu în lume. Este darul pe care îmi doresc să îl multiplic și să îl răspândesc. Uneori printr-o fisură într-o boltă, alteori direct prin deschidere neîngrădită de cer…

  • Ce proiecte culturale vă doriți să realizați în continuare în Râmnicu Vâlcea sau în alte orașe?

Prima referire va fi la un proiect care are deja 5 ediții încheiate. Este vorba despre o provocare creativă, exclusiv în online, care are ca finalitate și încununare scrierea a 11 poezii, timp de 11 zile. „11. Cuvinte către TINE” este o sămânță pusă acum jumătate de an. Ea a dat rod prin câteva zeci de poezii scrise de oameni care fie nu au scris în viața lor poezie dar își doresc, fie nu au scris de-o vreme și datorită acestui exercițiu se revitalizează și scriu. Zi de zi, de-a lungul celor 11 zile, eu trimit așa-numitul ”cuvânt al zilei” și un set de oportunități/sugestii de scriere prin care desțelenesc și fertilizez creativitatea. Sunt recunoscătoare pentru această împreună-creștere și îmi doresc să sprijin cât mai mulți oameni să cuteze și să scrie măcar…11 poezii. A doua mențiune face referire la ce îmi doresc, dorind cu o dorință doritoare de roduri dornice de dorințe împlinite! Văd, eu văd o hartă. A orașelor din România. Cu Râmnicu Vâlcea coroană și rădăcină în egală măsură.

Fiecare oraș este ceea ce poate deveni: Cetate de scaun a poeZIei. Cu amprenta citirii ei cu voce tare. Și văd o călătorie de înscăunare a bucuriei prin cuvânt. Concret, mă văd în mijlocul tinerilor. Din licee și facultăți. Mă văd în preajma adulților (prea) ocupați. La ședințele lor rigide și stufoase. Mă văd în compania seniorilor care – în sfârșit!, au timp. Mă văd plimbându-mă, sâmbăta dimineață, în pădurea dintre Turnul Alb și Turnul Negru din Brașov, șoptindu-i unei mame ce își poArtă pruncul adormit: „Pot să vă citesc o poezie?” Îi văd pe acești mulți oameni, ținând cărți cu poezii în mână. Și îi văd clar cum deschid cărțile la aceeași pagină și, deși cărți diferite, citesc, la rând, un vers. Acelea devin o singură poeZIe, o suflare, o respirație….întru inspirație.

Vreau să știi despre mine că pun.. totuși… o condiție: poeZIile pe care le vom citi împreună să fie dintre acelea care înveselesc sufletul. Da, ofer și cer un efort: de a face o alegere, înainte de a ROSTi versurile. Știi, cum ne sunt vorbele așa ne este și viața. Tu prin ce cuvinte alegi să îți vestești și trăiești viața? Da, durerea este firească. Dar cum ar fi, dacă tot se poate?! – și credemă că se poate! Să punem lupa pe cuvinte care animă bucuria din noi? Cu prioritate! Îndrăznește să fii Stare și înmulțește bucuria prin cuVânT! Ah, să nu uit: te văd și pe tine, ai în mână o carte cu poezii care înveselesc. Și mai văd dorința din ochii tăi de a vesti această bucurie cu voce tare!

Sunt aici, te ascult. Sau vin la tine și iar te ascult. Suntem un noi, doi întru bucurie împărtășită prin poeZIe ROSTită. Și încă ceva foarte important: dacă vrei să înscăunăm poezia în România, te invit, cu recunoștință, să mi te alături. Bucură-te, cerurile sunt cu noi!

PS: pe curând, în povestea viitoare!