Patron spiritual al Țării Loviștei, de unde și-a luat și pseudonimul, M.M. Loviște este autor a zece volume de proză de ficțiune. Metaforic vorbind, e un Paganini al prozei românești contemporane, din primul sfert de secol al mileniului al III-lea (2000-2024). Prin sondarea adâncimilor subconștientului se înscrie în direcția prozei analitice, iar prin transfigurarea unor tipologii – în firul continuității prozei sociale a epocii comuniste și mentalității societății românești de după 1989. În ultimele trei romane abordează tema Creștinismului, așa cum, din alte unghiuri, procedase și Mihail Sadovenu, prin capodopera sa Creanga de aur. Astfel, romancierul și-a conturat un autentic univers romanesc ficțional original și verosimil, nefiind însă un scriitor religios. Să ne oprim la Trilogia epică a romanului biblic – o capodoperă literară mitică și evanghelică. De pildă, Ucenicii Cuvântului înfățișează o teribilă confruntare între forțele binelui și cele ale răului. Miza acestei confruntări dramatice o constituie omul, căruia Dumnezeu îi oferă cu generozitate întreaga libertate de a alege. Cheia romanului o reprezintă desigur Cuvântul, omniprezent și vital pentru om. În 2010 autorul e recompensat de către Uniunea Scriitorilor din România cu Premiul Special al Juriului în Concursul Cartea Anului, secțiunea proză de ficțiune pentru această lucrare.

Halacha?, cel de-al doilea roman al trilogiei, e construit pe fundamentul a trei repere literare: atmosfera în care s-a desfășurat acum două mii de ani, cel mai mare act de injustiție din întreaga istorie a rasei umane, Procesul Lui Iisus; jocurile politice care au condus la asasinarea Lui Hristos, prin implicarea în proces a corupției la nivel înalt, cumplitul flagel ce bântuie omenirea de ieri, de azi și de mâine; prezentarea celei mai neobișnuite forme de apărare în instanță a Fiului Lui Dumnezeu – tăcerea. Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Pitești a nominalizat lucrarea în Concursul Cartea Anului, secțiunea proză de ficțiune. De la conotația titlului până la ultima filă, volumul Halacha nuanțează – perenitatea prozei analitice pe tema Creștinismului, interzis în România comunistă. Transfigurarea acestei teme este de actualitate, salvatoare, incitantă și stimulativă.

Curier pentru Edessa este o carte despre limitele condiției umane față-n față cu iubirea și iertarea. Dacă Dumnezeu s-a întrupat în om, miracolul artei îl poate îndumneezi pe el-omul. Se simte în tonul lecturii o atmosferă plină de mister și eleganță atemporală. Cronologia e substituită cu acronia. Lumea descrisă aici e absorbită treptat în interiorul conștiinței eroilor. Textura literară surprinde conflictul între instinct și meditație, între pofta de viață devoratoare și latura ei fiozofică, sugerând că omul e o contopire armonioasă de materie și spirit animat de un foc interior numit suflet. Cu cât ne adâncim mai mult în poveste, asistăm la transformarea unor metehne și instincte egoiste în scopuri altruiste. Astfel, se atinge un alt prag al cunoașterii și înăl- țării spiritului uman, vădind maturitatea artistică a autorului. De pildă, personajul central al romanului traversează o criză de identitate. Va lupta, căutând neîncetat să o depășească.

Romancierul folosește cu volițiune tehnica contrapunctului în tablourile literare, ce se succed în etape clar conturate. Alternează situații și imagini paralele, personaje individualizate expuse în jurul eroului principal, ca acesta să fie surprins din cât mai multe unghiuri, lăsându-i citi- torului libertatea de a evalua întâmplările. Intersectează ori de câte ori este posibil ficțiunea sa cu lumea lectorului, stăruind pentru o transfigurare artistică a realului într-un final cât mai deschis. Arta conversației este unul din punctele forte ale cărții, ca de fapt și tehnica portretizării eroilor săi. Mesajele curg neîncetat, uluind la tot pasul. Opul se naște întotdeauna din materie, printr-o înnobilare artistică într-o poveste despre ceva ce este fără să fie, păstrând nealterată substanța morală a personajelor.

M.M. Loviște își promovează tenace libertatea de exprimare prin literatură. Așadar, lunecă pe bolta lumii un portal uriaș către viață, deschizând spre mare o fereastră, de unde poți privi și asculta în tihnă freamătul ei duios, rod al iubirii și iertării lui Hristos.

Romanul Curier pentru Edessa este scris, se pare, și pentru a fi dramatizat sau ecranizat.