ALBUL ABSOLUT
Într-o lume-n care lupii piei de oaie și-au făcut
Eu visez să scriu poeme despre albul absolut,
Urme de seringi și vise-n colț de stradă se preling,
Eu, boem, mai scriu poeme (și cu ele vreau să-nving?)
Din țărână iese sânge, bat războaie reci la porți,
Plâng icoanele-n biserici, sfinții tac de parcă-s morți…
Numai gândul meu nu tace, scrie stihuri pe pereți
Într-o lume înțelesă-n rime numai de poeți.
Tomberoanele sunt pline, cărți și visuri le-au umplut,
Lupii-și văd cuminți de treabă, „ce mai este de vândut?”,
Mintea mea rămâne surdă, de-ntuneric nu m-ating,
Îndrăznesc să scriu poeme și cu ele vreau să-nving.
DOAR GREIERII NU ȘTIU CE TARE DORI
În picături de noapte prefăcut
Mai fumegă un fir de lumânare,
Când luna-și plimbă degetele-n lut,
Obloanele s-au tras… tăcerea doare.
Doar greierii se-aud de nicăieri
Ne-nțelegând că inima-i rănită,
Mărgele cu aromă de dureri
Se scurg pe geana rece, istovită.
Minutele au devenit stihii
Ce tac cum tace negura-n morminte,
Iar buzele subțiri și străvezii
Au împietrit de-atâtea necuvinte…
Tăcere, ce pătrunzi adânc în pori
Doar greierii nu știu ce tare dori!
TIMP FĂRĂ DE TIMP
Iluzia trăirii, amăgitoare vremuri…
Înmărmurește clipa când clopotele bat
În calendar pe-o filă stă timpul înrămat,
Iar orologiul toarce și toarce ghemuri, ghemuri…
Omega, punct… Cuvântu-și înghite noțiunea,
Ce-avea de spus? Tăcere învăluind tăceri,
Încorsetat în astăzi, în mâine și în ieri.
Așteaptă preacuminte să-și spună rugăciunea.
Cuprinsuri iluzorii sfârșesc prin caligrame
Pictate-n nopți și zile și-n cifre-anotimp
Pe pânze de păianjen cu mii de holograme
Pătrunse una-n alta de parcă se înghimp,
Ceasornicul se-nvârte, dar stă cuminte-n rame
De-un veac, de-un an, de-o clipă, de-un timp fără de timp.
Comentarii recente