LUNECARE

Ca floarea soarelui-ţi întorci privirea

spre chipul ce ţi-e drag și ca-n visare

petreci întreaga viaţă-n desfătare

și nici nu simţi cum vine despărţirea.

 

Lucrarea ta zvonește sărbătoare

și pașii tăi abia ating pământul

prin ziua caldă ce adoarme vântul

aromitor sub razele de soare.

 

Dar timpul ne zorește lunecarea

din pricini pentru noi de ne-nţeles.

Ne-mpotmolim, șchiopătăm și mai ales

nici nu mai înţelegem încercarea.

 

Fragila existenţă de nectar și miere

topește-n noi credinţă și durere.

 

 

 

 

 

PERMANENŢĂ

Fereastra timpului de dincolo de zări

ca o icoană mi te-aduce-n da

r transfigurată, prinsă într-un

chenar cu chipul recompus din fulgerări

 

din care cu sfială scot fragmente

și astăzi încărcate de mister;

ascunsul joc din spaţiul efemer

ţi-l regăsesc și-n clipele absente.

 

Și nu mă-ncearcă nicio nostalgie,

fiinţa ta nu ţine de trecut

ci eu mă-ntorc acum din pribegie

la loc statornic fără început,

 

prezentul astăzi îl desprind din rând

și-n haina veșniciei te înfășor curând.

 

 

 

 

 

TRISTEŢE

 

Cu ochii înlăcrimaţi te văd adeseori

și fără să îţi înţeleg durerea

ca să alung din ei neliniștea ca mierea

să ţi-i sărut aș vrea, din seară-n zori.

 

Obrajii tăi se umplu de tăcere,

paloarea dă năvală și pe frunte.

Uitat cumva sub cutele mărunte

nu-ntrezăresc un semn de mângâiere

 

venit să-ţi înfrumuseţeze chipul.

Chinuitoare clipe însoţesc speranţa

 

din care apoi se întreţese timpul

sosit părelnic să ne întregească viaţa.

 

Prin plânsul tău se limpezește scrumul

din care iar ne vom reface drumul.

 

 

 

 

COMORI DE TAINĂ

 

Ca un copil ce prinde fluturi moi

înveșmântaţi în haine de smarald

aprinse-n vâlvătăi ce nu mai ard

ci întregesc tabloul imprimat în noi,

mereu te ascunzi în cercuri suprapuse

în spaţiul ce ţi-a fost încredinţat

spre a-l pregăti întru rod îmbelșugat

și a-l dărui în zile neapuse.

 

Ascunzi în fiinţa ta comori de taină

ce-n dar ţi-au fost aduse din pruncie;

tu nici nu vezi c-au început să cearnă

în jurul tău culori și reverie.

 

Iar ele sunt fără de preţ – din cer

străbat spre noi tăcute și-n mister.