PICĂTURI DE ROUĂ

(sau gânduri de sub pleoapa nopții)

 

*Dumnezeu a inventat zăpada pentru a vedea ce urme lasă fiecare.

*Mă ridici Doamne până la lacrimi!

*Galopați, galopați, până atunci când veți fi tatuați cu stele!

*La vârsta mea iluziile pot deveni o beție frumoasă.

 

*Suntem o poveste pe care timpul o frânge fără veste.

*Vine vremea când o să stăm la marginea timpului pescuind speranțe ascunse la apus, dar este bine dacă sufletul nu este orb.

*Eram acolo…

Dumnezeu a început să strige. De atunci fiecare strigare a noastră are voce de înger.

*Toate bătăliile vieții care nu sunt duse la capăt rămân nopți neterminate.

*Dumnezeu nu împarte fericirea. El doar o luminează.

*Deseori viața devine un aforism de câteva rânduri. Mai târziu devenim aforismul ideal format din zero cuvinte.

*Viața începe și ajunge la capăt printr-un cântec de leagăn.

 

*Prea dimineață să scot coarnele nopții când încă centaurii aleargă prin mine răpin- du-mi femeia din vise.

*Uneori…

Tăcerea sparge timpanele sufletului…

*Avem nevoie de atâta tăcere asemenea unui val uriaș care ne ia prin surprindere.

*Ninge cu aripi de îngeri pe străzile unde toamna este rănită.

*Am atâta credință să nu mă supăr pe cei care îmi fac rău. Dumnezeu mă iubește și nu mă pierde.

*Ce ai tu este scară cerului

Unde cei răi nu pot ajunge nici cu proptele.

*Mă vei uita, înainte ca toamna să facă riduri și florile să cânte trist.