Întoarcere spre Adam

 

Sunt așteptată în primul vers

și în prima poezie,

sunt așteptată acolo unde plânsul

adapă rădăcinile mele

agățate de strămoșii

cu numele scris în pietre

și-n cea mai frumoasă iubire.

Sunt așteptată în trunchiul

celui mai vechi copac

și în floarea neîncepută,

în coasta lui Adam

acolo unde păcatul și iertarea

încă mai luptă…

Sunt așteptată în primele zile

ale primei vieți,

în cea dintâi săptămână,

în timpul în care prima lacrimă

și prima osândă

au decis să rămână…

 

 

 

Muzică de catifea

 

Deodată ochii tăi au început să cânte.

În spatele cortinei se acorda un violoncel;

Arcușul său ajungea

până în miezul pământului

și apoi străpungea acoperișul de mătase

al celui de-al nouălea cer.

Melodia se îndrepta spre mine,

mă cuprindea cu brațele infinite

și mă arunca în miezul de foc

al cuvintelor negrăite…

Deodată fluturii au început să cânte

și fiecare petală de catifea,

în zborul ei spre inconfundabilul lumesc

mă învăța când să tac, când să ascult

și când să iubesc…