Tu ai fost

Lui Alexadru Constantin Popescu

 

Alexandru,

tu ai fost

cel care-ți citeai poemele cu patos și voiai să

publici o carte de poezii

 

Alexandru,

tu ai fost

băiatul timid de care se

putea îndrăgosti orice fată

 

Alexandru,

tu ai fost

cel care juca fotbal în fiecare seară

de iulie

lângă cimitir

 

Alexandru, tu ai fost

cel care

n-a pierdut niciodată,

 

Alexandru,

Tu ai fost

Când nu te mai sună nimeni

 

Când nu te mai sună nimeni

Să te-ntrebe ce mai faci

Până și cei mai buni prieteni

Au uitat de tine

Nimeni nu mai are nevoie

De prezența ta

Îți dai seama

Ce prost ai fost

Să crezi

Că ceea ce dai

Vei și primi

 

 

 

Nu știu nimic despre durere

 

La școală m-au întrebat

dacă știu ce înseamnă durerea

Spune-mi, tu, mamă

Ce ai simțit atunci când

ai alunecat în bucătărie

și ceaunul cela mare cu borș

a căzut peste piciorele tale

Am 28 de ani

Nu știu nimic despre durere

 

 

 

 

Periuța de dinți

În fiecare zi când te speli pe dinți

Periuța roz îți amintește de mine

Acum că în sfârșit m-ai văzut cu cineva de mână

Sper că nu mai ai niciun motiv s-o mai păstrezi

 

 

 

 

Ține minte, ăsta este marele nostru secret

În curând vom părăsi odaia aceasta

În care am adăpostit dragostea noastră timp de trei ani

Nu va rămâne decât fumul tău de țigară îmbibat în pereții

Pe care i-am vopsit împreună într-o zi de marți

și urme ale respirațiilor noastre pe geamuri și în oglinda din baie

Vecinii ne vor urmări cu privirile lor curioase

Încercând să ghicească dacă vom fi împreună sau nu

Ei nu vor ști niciodată ce numai noi știm

Ține minte, ăsta e marele nostru secret