FILOSOFIA TIMPULUI

( I )

Am fost, am existat, încă exist

Tăcerea doarme, inima bate, sufletul

Doarme și el. Pământul

Își schimbă începutul

Trecutul își schimbă prezentul

Prezentul își schimbă trecutul.

Viitorul… doarme în mine.

Și iarăși e lumea învechită

Și din nou e vreme pierdută

Iar noi rămânem doar decoruri

Într-o casă cu mii de ecouri.

Am existat, încă exist, am fost

Sufletul s-a trezit, inima a adormit

Tăcerea m-a năpustit, pământul

Demult să-mi vorbească a început

Prezentul își schimbă trecutul

Viitorul își schimbă prezentul,

Părinții ne îmbrățișează

Pereții ne veghează…

Lumea e din nou schimbată

Familia ne este moartă

 

 

Amintirea iar ne apasă,

Trăim, murim, ne întâlnim

Apoi ne pierdem în fumuri noi

Pământul plânge asaer voi

Familia din nou ne-o uităm

Părinții ne sunt décor

Bunicii ne sunt ecou;

Lumina e din nou la Dumnezeu.

Iar eu pierd șirul întâmplărilor –

Încă exist, am fost, am existat

Sufletul s-a certat cu inima

Tăcerea din nou a adormit în trecut

Prezentul și viitorul stau la cafea,

Pământul a uitat să-și mai schimbe destinul,

Viitorul din nou își schimbă trecutul

Amintirile iar devin ecouri

Părinții iar devin tablouri

Bunicii iar devin decoruri

Sentimentele iar se sinucid

Viețile iar ni se schimbă.

 

Și așa amintirile rămân în casă

Și noi la altă masă…