Era o zi mohorâtă în Londra, când Martin Davies, un scriitor relativ necunoscut, se trezi brusc în mijlocul unui coșmar. Nu, nu dormea, dar situația cu care se confrunta semăna izbitor cu un coșmar. Scria de ani de zile, dar niciodată n-ar fi putut să-și imagineze ceea ce avea să i se întâmple. Într-o dimineață, doi ofițeri de poliție dădură buzna în apartamentul său, în timp ce el își sorbea cafeaua și își frământa mintea pentru o nouă idee.

  • Arestat? Pentru ce?!, exclamă Martin, complet derutat.
  • Pentru crimele comise de Peter Holden, răspunse sec ofițerul. Nu te preface că nu știi! Ai creat un personaj extrem de periculos!
  • Cum? Peter Holden e doar un personaj fictiv! Nu poate face nimic!, strigă Martin, șocat de absurditatea situației. Departe de-a fi impresionați de cuvintele lui, ofițerii l-au încătușat, fără a-i oferi altă explicație. Până să-și dea seama, Martin se afla într-o sală de tribunal. Era un loc straniu, cu judecători și jurați îmbrăcați în niște robe negre, parcă dintr-o altă epocă, cu guler de dantelă albă, brodată, și manșete ieșite discret de sub mânecile largi. Pe cap purtau peruci pudrate, ridicole în aspectul lor pompos. Era o atmosferă misterioasă, iar fiecare detaliu era parcă menit să impresioneze și să înspăimânte deopotrivă. Pe podium, judecătorul, un bărbat impunător, cu o mască misterioasă pe chip, îl privea cu severitate.
  • Martin Davies, rosti judecătorul, cu o voce puternică, ești acuzat de crearea unui personaj periculos pentru societate, care, prin acte infracționale repetate, a provocat haos și Ești direct res- ponsabil pentru faptele lui Peter Holden. Cum pledezi? Martin se uită în jur, confuz și frustrat.
  • Nu sunt vinovat! Cum aș putea să fiu? Peter Holden nu este real! Este doar un personaj dintr-un roman! Tot ce a făcut el s-a întâmplat doar pe hârtie! Procurorul, un bărbat înalt și subțire, cu o privire tăioasă, se ridică și își aranjă dosarele.
  • Domnule Davies, Peter Holden a jefuit o bancă săptămâna trecută. A incendiat un depozit și a distrus un monument istoric. Avem martori care l-au văzut. Chiar a lăsat o scrisoare în care menționa că totul face parte din povestea vieții lui. Iar acea poveste este… romanul tău. Martin rămase cu gura căscată.
  • Dar cum e posibil așa ceva? Peter Holden nu poate exista în realitate.! Este adevărat că eu l-am creat, dar e doar un personaj fictiv!

Judecătorul lovi din nou cu ciocanul în pupitrul masiv de lemn, iar sunetul sec răsună în întreaga sală de judecată, acoperind pentru o clipă murmurele curioase ale publicului.

  • Domnule Davies, ceea ce nu înțelegi este că în această lume, granițele dintre ficțiune și realitate pot deveni foarte fragile. Ești un creator, iar creația ta, în mod inexplicabil, a căpătat viață! Martin începu să tremure.
  • .. Eu nu pot controla ce face un om care… nu ar trebui să existe!

Procurorul zâmbi sarcastic.

  • Ai scris scena jafului din bancă, nu-i așa? Peter Holden, în romanul tău, plănuiește minuțios și apoi execută un jaf perfect. Ai descris chiar și detaliile costumului pe care l-a purtat în ziua comiterii faptei. Îți sună familiar?
  • Desigur, numai că toate acestea nu sunt reale! Totul e doar literatură!, răspunse Martin, disperat.
  • Și incendierea depozitului? Te-ai inspirat dintr-un vechi articol de ziar. Ai detaliat totul cu precizie. Iar acum, exact acel depozit arde din temelii, la fel ca în povestea ta.

Martin își mușcă buza de jos. Începea să simtă cum lumea din jurul lui începe să se prăbușească.

  • .. nu am intenționat să fac asta. Peter Holden era doar o extensie a imaginației mele. El trebuia să fie un simbol al rebeliunii, și nu un infractor în viața reală!

Procurorul își încruntă sprâncenele.

  • Un simbol spui ? Acum pare a fi mai mult decât atât, domnule Davies. Se pare că personajul tău a scăpat de sub control. Acțiunile lui din roman s-au transformat în infracțiuni reale. Ești responsabil pentru tot ceea ce a făcut!

Martin începu să-și frământe, nervos, mâinile.

  • Nu, nu înțelegeți… Nu l-am creat pentru a face rău. Peter era doar un instrument de explorare a haosului. În romanul meu, el încerca doar să găsească un sens în mijlocul dezordinii lumii în care trăia.

Judecătorul îl privi acuzator.

  • Și acum, haosul din romanul tău s-a infiltrat în lumea noastră. Ce propui, Martin Davies? Ce putem face cu un creator care și-a scăpat creația de sub control?

Martin simți un fior de panică în întregul corp.

  • Nu sunt Dumnezeu! Nu pot controla viețile personajelor mele, odată ce ele prind viață. Dacă Peter este real, atunci trebuie să-l prindeți și să-l arestați pe el, nu pe mine!

Publicul din sala de tribunal începu să murmure. Judecătorul lovi din nou cu ciocanul în masă, pentru a face liniște.

  • Să fie clar, domnule Davies. Aici nu judecăm doar o serie de fapte comise de un personaj. Judecăm capacitatea ta de a crea o ființă care nu ar trebui să existe. Literatura ta a devenit o armă, iar tu ești responsabil pentru asta.

Martin își frecă fruntea, încercând să-și limpezească gândurile.

  • Nu pot fi judecat pentru ceva ce nu înțeleg. Dacă Peter a scăpat de sub control, atunci e ceva mai complex la mijloc, ceva ce nici eu nu pot Dar nu pot fi tras la răspundere pentru aceea că ficțiunea și realitatea s-au amestecat!

Procurorul interveni din nou.

  • Și totuși, totul a început cu tine, Martin Davies. Totul a început cu cuvintele tale.

Judecătorul ridică ciocanul pentru ultima oară.

  • Acest proces nu e doar despre faptele săvârșite de Peter Holdin, ci despre puterea pe care o ai ca Dacă nu-ți poți controla creația, atunci poate că n-ar trebui să mai creezi deloc.

Martin, simțindu-se copleșit de absurditatea procesului, își strânse pumnii și strigă:

  • Cuvintele mele nu sunt arme! Ele sunt idei, ficțiuni, visuri! Nu mi-am închipuit niciodată că ar putea să capete viață în felul Dar, dacă Peter Holden există cu adevărat, atunci poate… el e doar o reflectare a ceea ce societatea a devenit. Iar asta nu e vina mea!

Judecătorul se ridică în picioare.

  • Verdictul va fi pronunțat mâine. Însă, să știi, domnule Davies, că în această lume, cuvintele tale au mai multă putere decât Și, uneori, această putere poate distruge.

Martin rămase inert în boxa acuzaților, încă nelămurit dacă totul era real sau cine- va pusese la cale o farsă.

Sfârșit